În anii '70 - '80 aparatele portabile de radio, cunoscute drept tranzistoare, erau la mare căutare în rândul adolescenților. Plecam cu ele în parc, la școală, dar mai ales în excursii!

Mi-aduc aminte ce bucuroși eram că le aveam seara în cameră, căutam programe de muzică și țopăiam până când intra profa sau proful peste noi și ne spunea să închidem lumina.

Aparatul mai mic, cel cu învelitoarea de piele, îl luam cu noi pe drum, în rucsac și ascultam muzică pe cărări de munte. Iar lanterna era un obiect nelipsit în excursii. 

Cum să te duci la wc-ul din spatele cabanei, dacă nu aveai acest prețios obiect!? Și, bineînțeles, era uneori și element de tortură când te speriau colegii cu ea. Dar avea mare valoare mai apoi, acasă, când ne ascundeam sub patură să citim, pe ascuns, romane de dragoste sau polițiste … romane interzise de părinți! Parcă erau și mai interesante citite astfel. Și iată cum, cu o lanternă și un tranzistor, știam să ne bucuram anii adolescenței. Amintiri plăcute!

Povestea aparține Liviei Niță