2 borcane de iaurt. 3 sticle de sana. Bun. Și ouă, vreo 10. Ce aventură, coada lungă de oameni se întinde pe zeci de metri, printre blocuri precum un șarpe care se odihnește în soare.

Doar că nu e soare, nu e cald, e iarnă și frig. Încotoșmănați cu rânduri de haine, ne hlizim între noi, copiii. E distractiv. Deși stăm la o coadă lungă, e emoția asta inocentă pe care doar copiii o trăiesc. Ajungem sau nu să cumpărăm ceva din bunătățile alea?

”Au băgat marfă la Gostat” asta era cea mai tare veste care circula cu viteza luminii printre blocuri. Nu sună prea poetic, dar când o auzeam ne activam cu mic, cu mare și o tuleam la coadă. Am rămas cu amintirea gustului de iaurt la borcan, de parcă l-am mâncat ieri…..de fapt, e gustul copilăriei de mult apusă.

Povestea aparține Laurei Florescu