Eram mici, doi nepoți veșnic neastâmpărați. Bunicul, veteran de război, ne povestea multe și încerca să ne învețe gustul libertății într-o țară lipsită de libertate.

Căuta seară de seară postul Radio Europa Liberă, pe unde scurte. Noi nu eram prea entuziasmați de treaba asta. Să nu facem prea mult zgomot în jur - lucru aproape imposibil - și să ascultăm cu el. Își pierduse mult din auz în timpul războiului, așa că stătea cu urechea aproape lipită de difuzor și, din când în când, se ridica să ne explice.

Pe noi ne amuzau alte chestiuni : sunetul ușor înfundat, bruiat, cu șuierături și pocnituri, căutarea febrilă a bunicului pe scala radioului, prin rotirea molcomă a butonului. Și cursorul ce călătorea pe ecranul aparatului, prin orașe de prin toată Europa. Eram prea mici să înțelegem unele lucruri. Le-am înțeles mult mai târziu. Pe altele încă încercăm să le înțelegem.

Povestea aparține Georgianei Andreea Andrei